Posts tagged personale

La multi ani!

La multi ani doamnelor, domnisoarelor! La multi ani celor care reususc sa ne faca viata mai frumoasa! Sa le cinstim si sa le apreciem asa cum se cuvine.

Si sa nu uitam de mamele noastre care raman primele femei din viata noastra:

Cei de la Vodafone sunt de treaba

Pentru ca nu mi-am platit factura la Vodafone pe luna asta, azi m-a sunat un operator de-al lor si m-a intrebat cand am de gand sa platesc factura, ca ei sunt dispusi sa ma pasuiasca pana cand zic eu si n-o sa-mi restrictioneze telefonul. Nah acum ce sa zic si eu in fata unei asemenea oferte, le-am spus ca pana pe 10 martie o s-o plătesc.

Chiar cand incepusem sa iau in calcul ca un singur telefon imi este de ajuns si ca ar trebui sa renunt la abonamentul Vodafone hop si amabilitatea lor.

Pana data viitoare raman in retea. Maxim am zis!

Sa aveti o primavara frumoasa!

Orice barbat care se respecta trebuie sa-si faca datoria si sa ofere martisoare sau ghiocei de 1 martie. Azi am oferit martisoare sub forma de ghiocei, dar si cosari care se zice ca aduc noroc persoanei care ii primește. Nu cred in lucrul asta, dar cosarii imi plac foarte mult.

Saptamana trecuta am primit de la o bulgaroaica un martisor, cica asa se procedeaza la ei, si femeile ofera martisoare. Am inteles ca tot asa se face si in unele zone din Moldova.

Tot in perioada asta se desfasoara si o campanie de stopare a violentei domestice. Asa ca barbatii trebuie sa ofere doar martisoare si flori, si sa se abtina de la palme sau alte lovituri aplicate consoartelor, care sunt atat de amabile si dispuse sa ii ierte foarte  repede.

Asa ca, doamnelor si domnisoarelor, va urez sa aveti o primavara frumoasa in care soarele sa va faca zilele frumoase cu razele lui!

Ce greu ne mai miscam…

Trebuie mentionat ca in titlu fac referire la noi romanii. Pentru ca ne miscam greu de tot, ne este frica sa nu obosim, ne este frica sa nu facem febra la picioare de la atata mers pe jos. Si nu ar fi o problema lucrul asta, este o problema faptul ca nu stim ca ne miscam greu.

Sa luam un exemplu, pentru ca tot am avut zapada pe trotuare. Pe unele drumuri s-a creat doar o potecuta, pe care s-a inaintat incolonat, unu cate unu. Daca aveai nesansa ca in fata sa fie o persoana care se deplaseaza mai incet n-aveai decat sa inaintezi alaturi de ea in mersul piticului.

Intr-una din diminetile trecute inaintam cu pasi repezi spre metrou. In fata mea o tanti, de genul mai bine o sari decat sa o ocolesti, se deplasa de parca ar fi cautat ceva pe jos. Am mers ce am mers in spatele ei pana mi-am dat seama ca sunt sanse sa intarzii daca inaintez in stilul asta, asa ca am inceput sa tusesc. Ea nimic. Nu dadea nici un semn. Mai tusesc o data, dar tot degeaba. Ii zic “Ma scuzati, ma grabesc – puteti sa-mi faceti si mie loc”. Isi da seama ca ei ii zic si pan’ la urma ma lasa, dar imi zice “offf ce’o fi cu atata graba…”. Merg ce merg si apoi dau de alta, mai tanara, dar la fel de inceata. Ea avea o scuza, intr-o mana avea o tigare, iar in cealalta tinea cafeaua. Nu am deranjata-o de la cafea pentru ca se largise poteca… Ufff….

Problema este ca romanul scapat in societate nu este interesat de societatea in sine, de semenul sau, de cel de langa el. Nu-si pune semne de intrebare daca deranjeaza, daca creaza disconfort sau placere. Se lasa prada simturilor lui neslefuite.

Trebuie sa ne educam si sa intelegem faptul ca o s-o ducem bine daca avem grija si de semenii nostrii. Nu e greu, altii deja au reusit sa puna in practica lucrul asta.

Ce oras…

Trotuarele sunt pline cu apa, prin intersectiile cu strazile adiacente marilor bulevarde nu se poate trece datorita baltilor uriase formate chiar in dreptul trecerilor de pietoni.

Cu toate ca m-am intors din drum ca sa imi schimb ghetele, am ajuns la serviciu cu pantofii uzi si cu blugii fleasca. La serviciu toata lumea a ajuns cu cizmele/bocancii uzi. Uraaa… nu sunt singurul.

Acum sper sa nu racesc si sa rezist pana la finalul programului…

Numai cei de la Apa Nova stau si dorm si nu au habar de inundatiile din oras.

Zile de iarna la Copenhaga



Citeste mai departe >

Sa scriu ceva….

Deseori sunt intrebat daca am mai scris pe blog sau de ce nu am mai pus ceva funny pe tykryt.com. Intrebarile mi se par intemeiate si de multe ori ma bucura interesul. Ce ma nemultumeste? Atunci cand scriu ceva pe placul respectivilor nu primesc niciun feedback din partea lor, daca indraznesc sa-i intreb eu, atunci imi vor raspunde, dar numai atunci!

Ei bine, scriu pe blog pentru ca-mi place! Totul vine de la sine si este in functie de starea mea sufleteasca, de evenimetele la care particip, de locurile pe care le vizitez, de cat de bine-dispus ma trezesc in dimineata respectiva.

Incerc sa pastrez o anumita tinuta a blogului, nu public chestii porno, nu injur, ci incerc sa fiu decent pentru cititorii mei. Aceste doua lucruri (chestiile porno si injuraturile) ar fi atras mult mai multi cititori, dar merg pe premisa putini dar buni.

Stiu ca nu pot fi pe placul tuturor, dar si voi trebuie sa stiti ca incerc sa fiu pe placul vostru.

Urmeaza o saptamana in care o sa public pe blog pe masura timpului liber pe care il am, dar o sa va povestesc despre cum este la Copenhaga, cea mai scumpa capitala europeana.