Fiind suporter al echipei Fc Argeş (echipa la care Mutu a debutat in fotbalul mare), am putut sa observ evoluția fotbalistului încă de la început. De când era un pusti, de când a început sa dobândească personalitate, atât în teren cât şi in afara lui. Tin minte ca a fost unul dintre fotbaliştii care a avut tupeul sa se certe cu Dobrin, in momentul cand acesta l-a schimbat într-un meci din campionat. O fapta de o nesimțire de neimaginat pe atunci, dar marele Dobrin l-a iertat, probabil ca şi-a dat seama ca puştanul de atunci suferă de teribilism.
Plecând la Dinamo i s-a urcat, total, vedetismul la cap, dar juca fotbal şi era apreciat pentru lucrul acesta. A urmat transferul in Italia, unde a continuat evoluţiile bune.
Totul a culminat cu perioada Chelsea. Orice buletin de ştiri începea cu Mutu. Era un personaj divinizat de romani, iar  tinerii îl considerau model de reuşită în viata. Datorita fotbalului avea bani, casa, maşini de lux, mobile de mii de euro, totul era mirobolant în jurul lui. Având lumea la picioare  Mutu îşi trăia viata la maxim. Si, pentru ca era la moda prin cluburile de noapte pe unde umbla, s-a apucat sa tragă pe nas. O mare greșeală. Atât pentru el ca om, cat  şi ca sportiv, dar si pentru imaginea lui de exemplu pentru tânăra generaţie.

Se spune ca totul i se trage de la o cearta cu antrenorul lui, Mourinho, si ca acel control antidoping ar fi fost comandat. Aventura cu prafuri interzise l-a costat suspendarea pentru o perioada de 7 luni, dar a revenit şi a surprins pe toţi care credeau ca este un jucător terminat.

Mare lovitura a venit în urma deciziei T.A.S., care au acceptat cererea echipei Chelsea ca jucatorul sa plateasca clubului 17 milioane de euro.

Suma este foarte mare, exagerata, probabil ca fotbalistul nu o poate suporta și poate ca sentința s-a dat si pentru a fi un exemplu pentru toți fotbaliștii.

Este de apreciat faptul ca romanii sunt oameni săritori și ca nu-și uita semenii în momentele cele mai grele, dar cu totii trebuie sa platim intr-un fel sau altul pentru pacatele noastre.

Sa nu facem cheta pentru Mutu! este un articol de pe: tykryt.com

Am crescut cu poveştile despre Dobrin. Îmi amintesc ca era o adevărată plăcere pentru noi, cei mici, când cineva mai în vârstă ne povestea de Dobrin şi de modul în care a câştigat Fc Argeş campionatul în anii ’70. Poveştile acelea erau extraordinare, pentru ca erau spuse de nişte oameni care îl iubiseră pe Dobrin, unii chiar divinizându-l. In acelaşi timp aceşti oameni care ne dădeau porţia de istorie fotbalistica, refuzau sa vorbească urat despre Dobrin sau sa menţioneze celelalte povesti despre viata extra sportiva a acestuia.

Am crescut cu aceste povesti şi nu am putut sa ţin cu alte echipe. Poveştile despre Dobrin m-au ţinut aproape de Fc Argeş şi sentimentele mele fata de acest club au evoluat,iar cu timpul dragostea mea a devenit mult mai înflăcărată. Iubesc aceasta echipa si ma bucur ca am aceste sentimente fata de un asemenea club pentru care au jucat unii dintre cei mai mari fotbalişti romani (vezi DOBRIN, MUTU, urmează CRISTI TANASE).

Ieri nişte mafioţi, care au intrat în fotbal pentru ca au prea mulţi bani murdari sau pentru ca sunt atât de fraieri încât cred ca îşi pot crea o imagine buna cu ajutorul acestui sport, au decis sa retrogradeze echipa Fc Argeş. Niste hoţi abjecţi, care ştiu numai sa apară la tv, cu trabucul în gura, făcând un adevărat efort pentru a lega doua vorbe coerente si pentru a nu faulta, gramatical, limba romana, au retrogradat aceasta echipa minunata. Eu voi iubi, în continuare, aceasta echipa, pentru ca nah, sângele apa nu se face şi nu am nici sentimente de târfă ca sa mi le schimb asa repede, dar oamenii ăştia, care au retrogradat echipa Fc Argeş, vor rămâne la fel, lipsiţi de sentimente, doar nişte sclavi ai banilor care ştiu sa întreţină relaţii numai prin intermediul valizelor/conturilor din banca sau a unei vorbe bine puse.

Pur şi simplu îmi este scârbă de oamenii ăştia şi chiar îmi vine sa vomit când ii aud vorbind. Ei ne cred prosti, iar  noi, chiar suntem prosti pentru ca nu prea le arătam dispreţul pe care îl merita. Mircea Sandu, Prunea, Mitica Dragomir, Penescu si mulţi alţii, sunt oameni despre care nu foarte mulţi ar găsi câteva cuvinte frumoase cu ajutorul cărora sa ii poată caracteriza. Ei se cred stăpânii fotbalului romanesc! Vor încerca, în continuare, sa minta pentru a nu înfunda puşcăria. Dar, cum se spune, ulciorul nu merge de prea multe ori la apa! Sper sa li se înfunde cât mai repede, dar tare mie frica sa nu vina alţii mai tineri si le fel de “experimentaţi”.

Revin cu articole noi, atunci când o sa scap de aceasta scârba care ma macină în aceste zile.

Următoarele articole sunt programate.

In alb violet este un articol de pe: tykryt.com

Zilele astea s-a lansat și site-ul www.nicolaedobrin.ro, este foarte bine realizat și merita vizitat pentru a vedea momente interesante din viata marelui Nicolae Dobrin.

“Dacă ar mai fi trăit Gicu, ar fi fost cel mai fericit om din lume”, a susţinut cu tărie soţia lui Dobrin, Gica, la Culise, pe GSP TV. A explicat şi de ce: “Deşi nu ştia cît de grav este bolnav, el tot îmi zicea în ultimii lui ani din viaţă că îşi doreşte foarte mult un DVD cu prestaţiile lui:«Gica, cînd mă voi face bine, mă voi ocupa personal de strîngerea meciurilor televizate». Spunea că tinerii, care nu l-au văzut jucînd, nu ştiu cît de talentat a fost şi dorea un asemenea DVD. A fost una din ultimele lui dorinţe. Iată că acum i s-a împlinit visul”. Sursa

Later edit: Restaurantul Zahana din Pitesti il cinsteste cum se cuvine pe Nicolae Dobrin.

Nicolae Dobrin pe DVD este un articol de pe: tykryt.com

Marti, 7 aprilie, acest DVD se va vinde împreuna cu Gazeta Sporturilor, într-un tiraj de minim 100.000 de exemplare. Interesant este ca prin acest DVD nu se urmărește realizarea unui profit, ci mai mult crearea unei imagini.

Acesta este un prim omagiu adus marelui Dobrin după moartea acestuia (26 octombrie 2007) si, fiind cel mai mare fotbalist roman, chiar merita acest efort.

DVD-ul este un documentar de 75 de minute, facut de Marian Olaianos, realizatorul emisunii RE-PLAY de la TVR, si reprezinta cununa unei munci de 2-3 ani. Documentarul facut de mine cuprinde peste 200 si ceva de faze din cariera lui nea Gicu. Sunt unele faze chiar foarte vechi, de pe vremea cand exista Dinamo Pitesti. Pot fi vazute astfel imagini de la meciuri cu echipa de club contra lui Dinamo Zagreb, Ferencvaros, dar si de la echipa nationala, din partide cu Portugalia, Grecia sau importantul meci cu Cehoslovacia. In afara de aceste faze din meciuri, sunt tot felul de interviuri cu Nicolae Dobrin, din perioada anilor ’70-’80. Cea mai noua imagine din acest documentar este din 1990, de la meciul de retragere a lui Dobrin, cu o selectionata old-boys, la Pitesti. Se mai gasesc acolo si cadre de la Dobrin acasa, de cand fiul sau, Dan, era foarte mic, si chiar imagini cu nea Gicu plecand spre Mexic“.

Sursa

DVD cu marele Dobrin este un articol de pe: tykryt.com

Cel mai mare jucator al Romaniei a adus 2 titluri la Piteşti şi nu a jucat niciodată la vreo echipă din Bucureşti. A fost curtat de Real Madrid, dar nu a fost lasat de Ceausescu sa plece în Spania cu toate ca oferta era de 2.000.000 dolari.

Dobrin a fost ca un zeu pe teren, dar din pacate s-a aflat in conflict cu antrenorii nationalei din acele timpuri.

“Nu trebuia sa ma uit la balon, intrucat ma asculta si venea dupa mine. De asemenea, stiam mereu unde se aflau colegii, fara a fi nevoit sa arunc vreo privire in jur. Cred ca din aceasta cauza prietenii ma strigau Gascanul”, memora Nicolae Dobrin vremurile cand avea Romania la picioare.

A plecat dintre noi, dar generatia tanara va povesti mai departe despre legendarul Dobrin, despre fentele lui…

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Un interviu cu legenda fotbalului romanesc:

A murit Printul din Trivale este un articol de pe: tykryt.com