Zilele trecute, staționând la semafor, am observat cu o oarecare stupoare ca 90% dintre cei care traversau strada erau încălțați în șlapi. Nu în papuci din aia carea mai au si piele pe alocuri, ci în șlapi. Asa cum purtam noi, oamenii normali, pe plaja sau prin casa, respectiv baie.

Intr-adevăr ne sunt foarte la îndemână sa-i luam în picioare când ieșim din casa, dar sa pleci în buricul târgului în șlapi releva o lipsa acuta de creier, si din păcate, pe asta, nu poți sa-l cumperi de la magazin asa cum faci cu șlapii când se tocesc.

La fel cum iți arunci pe tine niște pantaloni, o bluza, poți sa-ți iei si niște pantofi mai mult sau mai putin sport, sau de ai probleme cu picioarele ia-ți nene sandale.

Clămpănitul asta al șlapilor începe sa devina ceva specific romanilor si încep sa cred ca incurcam strada cu wc-ul, pentru ca altfel nu-mi explic de ce pe o distanta de 1 km, pe care o străbat pentru a ajunge la metrou la Ștefan cel Mare trec prin doua zone prin care trebuie sa-mi țin respirația pentru ca miroase foarte puternic a pisat urina. Si sunt sigur ca astfel de zone sunt peste tot în București.

Din DEX:

ȘLAP ~i m. Obiect de încălțăminte fără toc, cu fața din una sau din mai multe bentițe, purtat la plajă sau în baie. /<germ. Schlappe

Let’s Do It, Romania!